Esti gata pentru un nou an de plans la gradinita?

cele 13 motive
Vrei sa-i afli si tu cele 13 motive ascunse?
August 4, 2017
Arata tot

Esti gata pentru un nou an de plans la gradinita?

plans gradinita

Este părinte care să nu fi plâns în prima zi de școală sau de grădiniță a copilului? Îmi aduc aminte prima mea zi de școală din clasa întâi. Doamne, cât de mândri și de entuziasmați erau ai mei, în timp ce eu defilam țanțoșă prin fața oglinzii, îmbrăcată în uniformă și aranjându-mi cele două codițe perfecte! Eram un pic copleșită de toate reacțiile părinților și nu înțelegeam de ce sunt așa în transă toți și scot interjecție după interjecție!

Am înțeles, în schimb, toate acele stări ale părinților când a fost prima zi de grădiniță a Rebecăi! Când am văzut-o așa somnoroasă de dimineață, cu un` de ăsta în spate, m-am emoționat toată și am început să îi fac o mie de fotografii, în timp ce scoteam toate interjecțiile din lume. Bietul copil!

Nu pot să uit nici acum acele plânsete din prima dimineață când am lăsat-o acolo, deși o pregătisem pentru ziua aia cu câteva luni înainte. Nu pot să uit nici sentimentele prin care am trecut în prima zi în care ea a fost la grădiniță, iar eu mă foiam de colo-colo, neștiind ce face ea și nici ce să fac eu. Iar trăirile din momentul în care îți iei prima dată copilul de la grădiniță? Doamne, câte plânsete! Și de la ea, și de la mine!

Am plâns și la prima ședință cu părinții, când ni s-a spus că de acum copiii noștri încep o altă etapă a vieții și că de acum învață să se descurce pe cont propriu, așa că trebuie să îi lăsăm să își întindă aripile și să zboare. Am plâns când a avut Rebeca prima serbare de Crăciun și era mai mult un plâns, decât un cântec, pentru că și copiii, și părinții plângeau, de zici că era corul bocitoarelor din sat.

M-am înmuiat toată de fiecare dată când Rebeca aducea de la grădiniță câte ceva făcut de ea și îmi spunea că l-a făcut cu dragoste, pentru mami. Am bocit când stătea în brațele mele, la birou, eu munceam, iar ea a luat niște pixuri, a mâzgâlit ceva pe foile de pe birou, apoi mi-a spus că acolo scrie „Te iubeșc, mami!” și că a învățat asta la grădiniță. Cum oare să nu lași totul la o parte și să îți strângi copilul tare în brațe, în timp ce plângi de bucurie, alături de fățuca aia simpatică?

Ei, dar astea sunt doar câteva dintre ele și, în plus, sunt doar din primul an. Pe 11 septembrie începe un nou an școlar la grădiniță, iar eu mă pregătesc deja pentru valul de emoții care mă va cuprinde, inevitabil, din nou. Îmi golesc telefonul, ca să am spațiu pentru tona clasică de fotografii și îmi iau cu mine șervețelele. Multe șervețele!

Sunt doar eu o mamă prea sensibilă sau aveți și voi poveștile voastre lacrimogene de la grădiniță?

PS: Revin cu un articol și despre plânsul copiilor la grădiniță, că am și aici material din plin!

Share
Andreea Ignat
Andreea Ignat
Sunt o femeie fericita, mereu cu zambetul in dotare. Sunt mama Rebecai, o fetita zambareata, nascuta fix pe 1 iunie.

2 Comments

  1. Anca says:

    Eu l-am dat pe al meu la 1 an si 2 luni la cresa. Sm plans cand l-am lasat, pentru ca mi s-a parut ca s-a intristat. Au fost dimineti in care il lasam plangand si plecam si eu plangand spre birou. Apoi intr-o dimineata el nu a mai plans. Incepuse sa ii placa, avea prieteni acolo. Eu tot plangand am plecat pentru ca trecusem la o noua etapa: nu mai plangea dupa mine.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *