Copilul tau refuza sa imparta? Iata ce metode folosim noi!

plans gradinita
Esti gata pentru un nou an de plans la gradinita?
August 8, 2017
rău
Ce fel de mama esti cand copilului ii e rau?
September 1, 2017
Arata tot

Copilul tau refuza sa imparta? Iata ce metode folosim noi!

împartă

Care e cel mai de preț lucru pentru copii, pe lângă dragostea și atenția părinților? Răspunsul? Îl găsiți aici! Și atunci, dacă ăsta e cel mai de preț lucru pentru ei, de ce ne forțăm și încurajăm copiii să își împartă și să își dea imediat acele obiecte de suflet? Eu una nu aș împrumuta în veci laptopul meu sau cărțile mele, așa că respect la rândul meu decizia Rebecăi de a păstra pentru ea anumite lucruri la care ține foarte mult.

În concediul ăsta am întâlnit mulți copii care au intrat în contact cu Rebeca. Copii de toate felurile, care se jucau destul de bine cu ceilalți până în punctul în care trebuiau… să își împartă jucăriile. Și atunci se dezlănțuia iadul, pentru că părinții îi forțau pe cei mici să își dea jucăriile pe motiv că „Așa e frumos!”, iar copiii făceau crize de nervi numai la gândul că se despărțeau de acele obiecte dragi lor și nici nu înțelegeau de ce trebuie să facă asta.

În general, Rebeca este un copil care își împarte jucăriile și mâncarea cu ceilalți și le oferă uneori chiar înainte de a i le cere cineva. Însă sunt și momente sau situații când refuză să împartă. Așa că am făcut o listă cu metodele pe care le aplic eu cu Rebeca atunci când vine vorba de a-și împărți jucăriile cu ceilalți copii, că poate îi ajută și pe alții:

  1. Blândețe. Dacă Rebeca refuză să își împartă jucăriile, nu îi strig și nu o oblig niciodată să o facă, mai ales pe motivul că „Așa e frumos!”. Mă duc frumușel la ea, mă așez la nivelul ei, îi pun mâna pe spate și îi vorbesc cu blândețe despre nevoile celorlalți copii, despre siguranța jucăriilor sale, despre timpul limitat în care ceilalți se vor juca cu jucăriile ei, fără să le strice, după care jucăriile vor rămâne la ea;
  2. Comunicare. Înainte să o îndemn să își împartă pur și simplu jucăriile, încerc să aflu dacă vrea sau nu să le împartă, iar dacă răspunsul este NU, încerc să aflu care este motivul. De exemplu, în concediu, Rebeca a refuzat să își împartă bolul de cereale fără lapte cu un băiețel tare simpatic. Când am întrebat-o de ce, mi-a spus că verișorul său o mușcase de deget cu câteva zile înainte când a vrut să se joace cu jucăria lui și acum îi era teamă că și acel băiețel o va mușca, așa că prefera să le mănânce singură. Când am asigurat-o cu blândețe și înțelegere că acel băiețel nu o va mușca și că vor putea savura împreună bolul de cereale, a zâmbit și i l-a întins singură. Trebuie doar să aflăm motivele din spatele acțiunilor copiilor noștri, fără să presupunem sau să îi forțăm să facă ceva;
  3. Pe rând. Când ai jucării de genul ăsta, e simplu ca doi sau mai mulți copii să se joace împreună. Dar când ai o singură mașinuță, o singură carte sau o singură păpușă, lucrurile se complică, pentru că toți copiii vor vrea fix aceeași jucărie. Iar soluția firească e lăsată la alegerea lor: fie împreună, fie pe rând;
  4. Soluții. Uneori le ofer eu alternative de joacă Rebecăi și copiilor care îi vor jucăriile, alteori îi las pe ei să găsească o soluție la problema lor. Important e să știe că toate problemele au cel puțin o soluție și că sunt capabili și ei să le găsească;
  5. Bucurie. Un alt aspect important ține de mesajul pe care îl transmit de fiecare dată Rebecăi: te simți bine când oferi și când împarți. Nu vreau ca ea să perceapă împărțitul jucăriilor ca pe ceva negativ, forțat, neplăcut, făcut din obligație sau din protocol. Când oferă, vreau să o facă din toată inima și cu toată plăcerea;
  6. Respect. Rebeca își donează unele jucării, pe altele le împarte apoi le ia înapoi, iar pe altele insistă să le păstreze doar pentru ea. Eu respect asta și nu o forțez niciodată să facă ceva ce nu vrea. Unu la mână, că dacă o forțez, va asocia împărțitul cu ceva negativ; doi la mână, dacă nici eu nu împart chiar totul, de ce să o îndemn pe ea să facă asta?;
  7. Model. Așa cum e în cazul mâncatului sănătos, al cititului, al făcutului de mișcare, și în cazul împărțirii de lucruri se întâmplă la fel: părintele este cel mai bun exemplu pentru copilul său. Dacă un părinte va împărți cu ceilalți cu zâmbetul pe buze și îi va spune copilului ce bine se simte când oferă și celorlalți câte ceva, atunci copilul va imita modelul și va împărți cu bucurie la rândul său.

Acum sunt curioasă cum procedați voi atunci când copilul vostru refuză să împartă și ce îi spuneți cu privire la împărțitul jucăriilor! Așadar, voi cum vă învățați copiii să împartă?

Foto: mottchildren.org

Share
Andreea Ignat
Andreea Ignat
Sunt o femeie fericita, mereu cu zambetul in dotare. Sunt mama Rebecai, o fetita zambareata, nascuta fix pe 1 iunie.

1 Comment

  1. Lilissoara says:

    Sa va traiasca! Sa fie sanatoasa! Imi place articolul dvs. Sunt si eu mama, dar copiii mei au trecut de mult de varsta jucariilor. Am speranta ca vor veni si nepoti, asa ca orice sfat privind relatia adult – copil, este bine venit.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *