Te rog, nu imi mai „ajuta” copilul!

sport acasa
Cum si de ce e important sa facem sport acasa cu cei mici?
June 17, 2017
rebeperle
Asa-i ca va era dor de niste RebePerle?
June 20, 2017
Arata tot

Te rog, nu imi mai „ajuta” copilul!

ajuta

Ies și eu cu Rebeca în oraș, ca orice părinte care își scoate copilul la diverse activități. Și fie că suntem în parc, fie că suntem la un loc de joacă sau pur și simplu ne plimbăm pe stradă, se găsește de fiecare dată câte cineva să se bage în seamă și să ne… ajute. Dar, de ce vrea cineva să ne ajute, mai ales că nu cerem ajutor și nici nu cred că părem că am avea nevoie?!

De exemplu, atunci când Rebeca vrea să se cațere pe undeva, apare din senin un adult care o ridică pe sus și o pune acolo unde ea ar fi trebuit să ajungă singură. Fără să îi ceară ea, fără să îi cer eu, așa, din senin! Oameni buni, vă rog eu mult! Dacă mă vedeți pe mine ca mamă că stau și o las pe fiică-mea să se cațere singură pe undeva, asta nu înseamnă că sunt o mamă denaturată, care nu vrea să o ajute și trebuie să apăreți voi în armuri strălucitoare să o ajutați! Eu stau lângă ea și o ajut doar dacă ea îmi cere ajutorul. Și ea știe că sunt acolo când are nevoie de mine. În rest, o las să se descurce singură, pentru că așa își dezvoltă încrederea și independența. Și cred că ați observat deja că Rebeca stă al naibii de bine la aceste două capitole importante în dezvoltarea unui copil: încrederea în sine și gradul mare de independență! Așadar, când îmi vedeți copilul că se chinuie să facă ceva, iar eu stau aproape de ea așteptând fie să reușească singură, fie să îmi ceară ajutorul, nu mai interveniți! E un așa-zis ajutor de moment, care o învață doar că nu se poate descurca singură și că va exista tot timpul cineva care o va ajuta, pentru că ea va avea impresia că nu poate.

Mai e o situație asemănătoare, când adulții au impresia că o ajută pe Rebeca. Atunci când o văd că vrea să se cațere pe undeva și bagă replica aia care pe mine pe ucide pur și simplu: „Nu poți! O să cazi!”. Ei, ăla e momentul în care eu simt că mă transform și îmi iese foc pe nas și pe gură. Scuză-mă, dar cine ești tu să vii să îi spui copilului meu că nu poate? Cine ți-a dat ție dreptul să îi tai copilului meu aripile și încrederea? Eu nu vin la tine să îți spun că îi ucizi imunitatea copilului tău dacă îl dai încontinuu cu șervețele umede și gel antibacterian, când s-a murdărit doar un pic de praf pe mâini. Te las să fii părintele cel mai bun pentru copilul tău și nu mă bag unde nu-mi fierbe oala. Așa că aș aprecia enorm dacă nici tu nu te-ai mai băga unde nu-ți fierbe oala și ți-ai vedea de propriul copil și de propria viață!

Vă rog eu mult, nu îmi mai ajutați copilul! Nu așa!

Foto: shutterstock.com

Share
Andreea Ignat
Andreea Ignat

Sunt o femeie fericita, mereu cu zambetul in dotare. Sunt mama Rebecai, o fetita zambareata, nascuta fix pe 1 iunie.

2 Comments

  1. […] ”Te rog, nu îmi mai „ajuta” copilul!” – ”Oameni buni, vă rog eu mult! Dacă mă vedeți pe mine ca mamă că stau și o las pe fiică-mea să se cațere singură pe undeva, asta nu înseamnă că sunt o mamă denaturată, care nu vrea să o ajute și trebuie să apăreți voi în armuri strălucitoare să o ajutați! Eu stau lângă ea și o ajut doar dacă ea îmi cere ajutorul. Și ea știe că sunt acolo când are nevoie de mine. În rest, o las să se descurce singură, pentru că așa își dezvoltă încrederea și independența.” […]

  2. Laura says:

    Copilăria este cu siguranță cea mai prețioasă perioadă a vieții. Când ești copil abia aștepți să crești și să faci ce vrei tu, fără să mai fii îngrădit de părinți si de “ajutători” acestia.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *